remorca dex - definiţie, sinonime, conjugare
REMÓRCĂ, remorci, s.f. 1. Vehicul fără autopropulsie, tras de un vehicul motor şi destinat transportului de persoane sau de mărfuri. ♢ Loc. adj. La remorcă = remorcat. ♢ Expr. A fi la remorca cuiva (sau a ceva) = a depinde cu totul de cineva (sau de ceva), a fi condus, dominat (de cineva sau de ceva). 2. Odgon, cablu cu care se remorchează o navă sau o ambarcaţie. – Din fr. remorque.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A trage după sine legat (cu un cablu) un vapor; a târî cu sila; a ataşa pe cineva unui grup. [Prez. ind. şi: remórc] – Din fr. remorquer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REMÓR//CĂ ~ci f. 1) Vehicul fără autopropulsie, remorcat de un altul autopropulsat şi destinat transportului de persoane sau de mărfuri. ♢ A fi la ~ca cuiva a fi condus de cineva; a fi dependent de cineva sau de ceva. 2) Cablu sau odgon cu care se remorchează o navă sau o ambarcaţie. /<fr. remorque
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A REMOR//CÁ ~chéz tranz. 1) (remorci, şlepuri, vagoane etc.) A ataşa (cu un cablu sau cu un lanţ) şi a trage cu ajutorul unui vehicul autopropulsat. 2) fig. (persoane) A lua cu sine (mai mult cu forţa). /<fr. remorquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REMÓRCĂ s.f. 1. Vehicul fără mijloc propriu de deplasare, tras de un vehicul motor. ♦ A fi la remorca (cuiva sau a ceva) = a depinde cu totul (de cineva sau de ceva). 2. Cablu folosit pentru remorcarea unei nave, a unui şlep etc. [< fr. remorque].
(Dicţionar de neologisme)

REMORCÁ vb. I. tr. A trage în urma sa (o navă, un vagon etc.). ♦ (Fig.) A lua cu sine, a ataşa unui grup, a trage, a târî cu sila. [P.i. -chez. / < fr. remorquer].
(Dicţionar de neologisme)

REMÓRCĂ s. f. 1. vehicul fără mijloc propriu de deplasare, tras de un vehicul motor. o a fi la ă (cuiva sau a ceva) = a depinde cu totul (de cineva sau de ceva). 2. parâmă rezistentă, cablu servind pentru remorcarea unei nave, a unui şlep etc. (< fr. remorque)
(Marele dicţionar de neologisme)

REMORCÁ vb. tr. 1. a trage în urma sa (o navă, un vagon etc.). 2. (fig.) a lua cu sine, a ataşa unui grup, a trage. (< fr. remorquer)
(Marele dicţionar de neologisme)

a agăţa remorca expr. (friz.) a încerca să oprească sângele dintr-o tăietură cu un creion de alaun (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

remórcă s. f., g.-d. art. remórcii; pl. remórci
(Dicţionar ortografic al limbii române)

remorcá vb., ind. prez. 1 sg. remorchéz, 3 sg. şi pl. remorcheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
REMORCÁ vb. a tracta. (Vehiculul ~ o remorcă.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re rem remo remor remorc

Cuvinte se termină cu literele: ca rca orca morca emorca