remorcare dex - definiţie, sinonime, conjugare
REMORCÁ, remorchez, vb. I. Tranz. A trage după sine legat (cu un cablu) un vapor; a târî cu sila; a ataşa pe cineva unui grup. [Prez. ind. şi: remórc] – Din fr. remorquer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REMORCÁRE, remorcări, s.f. Acţiunea de a remorca şi rezultatul ei; tragere a unui vehicul de către un alt vehicul autopropulsat, astfel încât vehiculul ataşat să se deplaseze fără consum propriu de energie; remorcaj. – V. remorca.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REMOR//CÁ ~chéz tranz. 1) (remorci, şlepuri, vagoane etc.) A ataşa (cu un cablu sau cu un lanţ) şi a trage cu ajutorul unui vehicul autopropulsat. 2) fig. (persoane) A lua cu sine (mai mult cu forţa). /<fr. remorquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REMORCÁ vb. I. tr. A trage în urma sa (o navă, un vagon etc.). ♦ (Fig.) A lua cu sine, a ataşa unui grup, a trage, a târî cu sila. [P.i. -chez. / < fr. remorquer].
(Dicţionar de neologisme)

REMORCÁRE s.f. Acţiunea de a remorca şi rezultatul ei; remorcaj. [< remorca].
(Dicţionar de neologisme)

REMORCÁ vb. tr. 1. a trage în urma sa (o navă, un vagon etc.). 2. (fig.) a lua cu sine, a ataşa unui grup, a trage. (< fr. remorquer)
(Marele dicţionar de neologisme)

remorcá vb., ind. prez. 1 sg. remorchéz, 3 sg. şi pl. remorcheáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

remorcáre s. f., g.-d. art. remorcării; pl. remorcări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
REMORCÁ vb. a tracta. (Vehiculul ~ o remorcă.)
(Dicţionar de sinonime)

REMORCÁRE s. remorcaj, tractare, (rar) remor-caţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re rem remo remor remorc

Cuvinte se termină cu literele: re are care rcare orcare