remuu
REMÚU s.n. (Nav.) Contracurent în lungul malurilor unui curs de apă. ♦ (Met.) Remuu de aer = zonă instabilă a sistemului baric, unde apar curenţi ascendenţi şi descendenţi. [Var.: remú s.n.] – Din fr. remous.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REMÚU s.n. Variaţie treptată a înălţimii apei unui râu sau a unui canal produsă în zonele în care mişcarea uniformă a curentului este împiedicată. ♦ Vârtejuri de apă şi valuri mici care se formează în imediata apropiere a pupei la o navă propulsată prin elice. ♢ Remuuri de aer = zone instabile unde se întâlnesc curenţi de aer ascendenţi şi descendenţi. [Pron. -mu-u, var. remu s.n. / < fr. remous].
(Dicţionar de neologisme)
remúu s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REMÚU s.n. Variaţie treptată a înălţimii apei unui râu sau a unui canal produsă în zonele în care mişcarea uniformă a curentului este împiedicată. ♦ Vârtejuri de apă şi valuri mici care se formează în imediata apropiere a pupei la o navă propulsată prin elice. ♢ Remuuri de aer = zone instabile unde se întâlnesc curenţi de aer ascendenţi şi descendenţi. [Pron. -mu-u, var. remu s.n. / < fr. remous].
(Dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)