renegat dex - definiţie, sinonime, conjugare
RENEGÁ, renég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a contesta ceva, a dezminţi; a se lepăda de cineva sau de ceva, a nu recunoaşte ca fiind al său, a abjura. – Din lat. renegare. Cf. fr. r e n i e r.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RENEGÁT, -Ă, renegaţi, -te, s.m. şi f. Persoană care s-a înstrăinat, s-a lepădat de patria, de credinţa sa. ♦ Persoană care a renunţat la convingerile sau la părerile anterioare, care a trădat grupul, asociaţia sau partidul căruia i-a aparţinut. – Din fr. renégat, germ. Renegat.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RENEGÁ renég tranz. 1) (doctrine, idei etc.) A nu (mai) recunoaşte ca fiind al său; a renunţa de a mai împărtăşi. 2) (rude, prieteni, patrie etc.) A declara străin (negând orice relaţie). /Din renegat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RENEGÁ//T ~ţi m. 1) Persoană care s-a lepădat de patria sau de credinţa sa. 2) Persoană care a renunţat la convingerile sale anterioare, trădându-şi grupul sau partidul din care a făcut parte; apostat. /<fr. renégat, germ. Renegat
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RENEGÁ vb. I. tr. A nega, a tăgădui; a se lepăda, a abjura (ceva sau pe cineva). [P.i. renég. / < lat. renegare, cf. fr. renier].
(Dicţionar de neologisme)

RENEGÁT, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) care s-a lepădat de patria, de credinţa sa; (cel) care şi-a lepădat vechile convingeri, care a trădat grupul, partidul căruia i-a aparţinut. [< fr. renégat, cf. rus. renegat].
(Dicţionar de neologisme)

RENEGÁ vb. tr. a se lepăda de cineva sau ceva, a abjura; a nega, a tăgădui. (< lat. renegare)
(Marele dicţionar de neologisme)

RENEGÁT, -Ă adj., s. m. f. (cel) care s-a înstrăinat de patria, de credinţa sa. ♢ (cel) care a renunţat la vechile convingeri, care a trădat grupul, partidul căruia i-a aparţinut. (< fr. renégat, germ. Renegat)
(Marele dicţionar de neologisme)

renegá vb., ind. prez. 1 sg. renég, 3 sg. şi pl. reneágă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

renegát adj. m., s. m., pl. renegáţi; f. sg. renegátă, pl. renegáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RENEGÁ vb. 1. v. contesta. 2. v. abjura. 3. v. re-pudia.
(Dicţionar de sinonime)

RENEGÁT adj., s. (BIS.) 1. adj. (înv.) preastâpnic. (Om ~.) 2. s. (livr.) apostat.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re ren rene reneg renega

Cuvinte se termină cu literele: at gat egat negat enegat