renitență dex - definiţie, sinonime, conjugare
RENITÉNT, -Ă, renitenţi, -te, adj. (Med.) Care prezintă renitenţă. – Din fr. renitent.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RENITÉNŢĂ, renitenţe, s.f. (Med.) Rezistenţă la apăsare. – Din fr. rénitence.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RENITÉNT, -Ă adj. Care prezintă renitenţă. [< fr. rénitent, cf. lat. renitens].
(Dicţionar de neologisme)

RENITÉNŢĂ s.f. (Med.) Rezistenţă la apăsare. [< fr. rénitence].
(Dicţionar de neologisme)

RENITÉNT, -Ă adj. care prezintă renitenţă. (< fr. rénitent, lat. renitens)
(Marele dicţionar de neologisme)

RENITÉNŢĂ s. f. (med.) rezistenţă la apăsare a unui organ sau tegument. (< fr. rénitence)
(Marele dicţionar de neologisme)

renitént adj. m., pl. reniténţi; f. sg. reniténtă, pl. reniténte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

reniténţă s. f., pl. reniténţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RENITÉNT adj. v. încăpăţânat, îndărătnic, recalcitrant, refractar.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re ren reni renit renite

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta tenta itenta