renovator
RENOVATÓR, -OÁRE, renovatori, -oare, adj. Care renovează, reînnoieşte, schimbă. ♦ (Substantivat) Persoană care aduce prefaceri, care militează pentru reînnoiri, pentru progres; înnoitor. – Din fr. rénovateur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RENOVAT//ÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care renovează. /<fr. rénovateur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RENOVATÓR2 ~i m. Persoană care re-novează, care militează pentru progres. /<fr. rénovateur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RENOVATÓR, -OÁRE adj. Care renovează. // s.m. şi f. Luptător pentru prefaceri, pentru progres; înnoitor. [Cf. fr. rénovateur, lat. renovator].
(Dicţionar de neologisme)
RENOVATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care militează pentru prefaceri, pentru progres; înnoitor. (< fr. rénovateur)
(Marele dicţionar de neologisme)
renovatór adj. m., s. m. novator
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RENOVAT//ÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care renovează. /<fr. rénovateur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RENOVATÓR, -OÁRE adj. Care renovează. // s.m. şi f. Luptător pentru prefaceri, pentru progres; înnoitor. [Cf. fr. rénovateur, lat. renovator].
(Dicţionar de neologisme)
RENOVATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care militează pentru prefaceri, pentru progres; înnoitor. (< fr. rénovateur)
(Marele dicţionar de neologisme)
renovatór adj. m., s. m. novator
(Dicţionar ortografic al limbii române)