renume

RENÚME s.n. Nume bun; faimă, reputaţie, celebritate. – Din fr. renom (după nume).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RENÚME n. Apreciere publică înaltă (a unei persoane sau a unui lucru) pentru calităţi deosebite; slavă; faimă; reputaţie; populari-tate. /<fr. renom
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RENÚME s.n. Nume bun, faimă, reputaţie, celebritate. ♦ Cu renume = renumit, celebru. [Pl. invar. / < fr. renom, după nume].
(Dicţionar de neologisme)

RENÚME s. n. nume bun, faimă, reputaţie, celebritate. (după fr. renom)
(Marele dicţionar de neologisme)

renúme s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RENÚME s. 1. v. celebritate. 2. v. faimă. 3. v. popularitate. 4. v. veste. 5. v. reputaţie.
(Dicţionar de sinonime)