reometru

REOMÉTRU, reometre, s.n. Instrument pentru studierea şi măsurarea caracteristicilor reologice ale materialelor. [Pr.: re-o-] – Din fr. rhéomètre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea proprietăţilor reologice ale materialelor. [< fr. rhéomètre].
(Dicţionar de neologisme)

REOMÉTRU s. n. instrument folosit în reometrie. (< fr. rhéomètre)
(Marele dicţionar de neologisme)

reométru s. n. (sil. re-o, -tru), art. reométrul; pl. reométre
(Dicţionar ortografic al limbii române)