reordonanțare dex - definiţie, sinonime, conjugare
REORDONÁNŢÁ, reordonanţez, vb. I. Tranz. A ordonanţa din nou. – Din fr. réordonnancer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REORDONANŢÁRE, reordonanţări, s.f. Acţiunea de a reordonanţa şi rezultatul ei. – V. reordonanţa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REORDONANŢÁ vb. I. tr. A ordonanţa din nou. [Cf. fr. réordonnancer].
(Dicţionar de neologisme)

REORDONANŢÁRE s.f. Acţiunea de a reordonanţa şi rezultatul ei. [< reordonanţa].
(Dicţionar de neologisme)

REORDONANŢÁ vb. tr. a ordonanţa din nou. (< fr. réordonnancer)
(Marele dicţionar de neologisme)

reordonanţá vb. (sil. re-or-), ind. prez. 1 sg. reordonanţéz, 3 sg. şi pl. reordonanţeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

reordonanţáre s. f. (sil. re-or-) ordonanţare
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: re reo reor reord reordo

Cuvinte se termină cu literele: re are tare ntare antare