reparatoriu
REPARATÓRIU, -IE, reparatorii, adj. Reparator. – Din fr. réparatoire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REPARATÓRIU, -IE adj. Reparator. [Pron. -riu. / cf. fr. réparatoire].
(Dicţionar de neologisme)
REPARATÓRIU, -IE adj. reparator. (< fr. réparatoire)
(Marele dicţionar de neologisme)
reparatóriu (med., jur.) adj. m. [-riu pron. -rĩu], f. reparatórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. reparatórii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REPARATÓRIU, -IE adj. Reparator. [Pron. -riu. / cf. fr. réparatoire].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
reparatóriu (med., jur.) adj. m. [-riu pron. -rĩu], f. reparatórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. reparatórii
(Dicţionar ortografic al limbii române)