repercutat dex - definiţie, sinonime, conjugare
REPERCUTÁ, pers. 3 repercutează, vb. I. Refl. 1. (Despre unde sonore sau luminoase) A se răsfrânge, a se retransmite, a reveni, a se întoarce. 2. Fig. A avea urmări, consecinţe, a-şi manifesta indirect efectele. – Din fr. répercuter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REPERCUTÁT, -Ă, repercutaţi, -te, adj. Răsfrânt, întors, revenit. – V. repercuta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A SE REPERCUT//Á se ~eáză intranz. 1) (despre unde sonore sau de lumină) A se propaga reflectându-se. 2) fig. A se face simţit; a se propaga, avînd anumite urmări; a se resimţi; a se răsfrânge. /<fr. répercuter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REPERCUTÁ vb. I. refl. 1. (Despre unde sonore, luminoase) A se răsfrânge, a se retransmite. 2. (Fig.) A avea urmări, a-şi manifesta efectele indirect. [P.i. 3 -tează, conj. 3 -teze. / < fr. répercuter, cf. lat. repercutere – a respinge].
(Dicţionar de neologisme)

REPERCUTÁ vb. refl. 1. (despre unde sonore, luminoase) a se răsfrânge, a se retransmite. 2. (fig.) a avea urmări, a-şi manifesta indirect efectele. (< fr. répercuter, lat. repercutere)
(Marele dicţionar de neologisme)

repercutá vb., ind. prez. 3 sg. repercuteáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. repercutéze
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
REPERCUTÁ vb. 1. v. reflecta. 2. v. resimţi.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re rep repe reper reperc

Cuvinte se termină cu literele: at tat utat cutat rcutat