repetare dex - definiţie, sinonime, conjugare
REPETÁ, repét, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, făcut sau produs. ♦ A citi sau a spune încă o dată un rol, o lecţie, pentru a le reţine, pentru a le fixa în memorie sau pentru a le înţelege mai bine conţinutul; (despre artişti) a face exerciţii pregătitoare în vederea unui spectacol sau a unei audiţii publice, a face repetiţia unui rol, a unei piese de teatru etc. ♦ (Despre elevi, studenţi) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (în care a rămas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se întâmpla încă o dată (sau de mai multe ori), a avea loc din nou. [Var.: (înv.) repeţí vb. IV] – Din fr. répéter, germ. repetieren.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REPETÁRE, repetări, s.f. Acţiunea de a (se) repeta şi rezultatul ei; repetiţie. – V. repeta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REPETÁ repét tranz. 1) A face să se repete. 2) A enunţa a doua oară (sau de mai multe ori). ~ rugămintea. 3) (roluri, lecţii etc.) A reproduce de mai multe ori (pentru a fixa în memorie). 4) (anul de învăţământ) A urma încă o dată (nefiind promovat). /<fr. répéter, germ. repetieren
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE REPETÁ mă repét intranz. A avea loc încă o dată (sau de mai multe ori); a se produce din nou. /<fr. répéter, germ. repe-tieren
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

repetá (repetát, át), vb. – A spune, a produce din nou. – Var. repeţi. Fr. répéter, var. prin adaptare la peţi. – Der. repetent, s.m. (elev care repetă clasa); repetenţie (var. rară repetenţă), s.f. (situaţia elevului repetent); repetitor, s.m., din fr. répétiteur; repetitor(iu), s.n. (sală de studiu în licee); repetiţi(un)e, s.f., din fr. répétition.
(Dicţionarul etimologic român)

REPETÁ vb. I. tr. A face, a spune, a produce încă o dată (ceva ce a mai fost făcut, spus sau produs mai înainte). ♦ A face repetiţia unui rol, a unei piese de teatru etc. ♦ refl. A se întâmpla din nou. [P.i. repét. / < fr. répéter, cf. lat. repetere].
(Dicţionar de neologisme)

REPETÁRE s.f. Acţiunea de a (se) repeta şi rezultatul ei; repetiţie. [< repeta].
(Dicţionar de neologisme)

REPETÁ vb. I. tr. a face, a spune (ceva) încă o dată. ♢ a face repetiţia unui rol (în teatru). II. refl. a se întâmpla din nou. (< fr. répéter, germ. repetieren)
(Marele dicţionar de neologisme)

repetá vb., ind. prez. 1 sg. repét, 3 sg. şi pl. repétă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

repetáre s. f., g.-d. art. repetării, pl. repetări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
REPETÁ vb. 1. (înv. şi reg.) a prociti, (prin Ban.) a prozice, (înv.) a poftori. (Te rog să ~ tot ce ţi-am spus.) 2. (livr.) a reitera. (A ~ o propunere.) 3. v. recapitula. 4. v. memoriza. 5. v. reedita. 6. v. reînnoi. 7. v. răsfrânge.
(Dicţionar de sinonime)

REPETÁRE s. 1. v. repetiţie. 2. v. recapitulare. 3. (livr.) reiterare, reiteraţie. (~ unei acţiuni.) 4. v. re-editare. 5. v. reînnoire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re rep repe repet repeta

Cuvinte se termină cu literele: re are tare etare petare