repetiție dex - definiţie, sinonime, conjugare

repetiție

[Sinonime]
REPETÍŢIE, repetiţii, s.f. 1. Repetare, reluare a aceloraşi vorbe, idei, acţiuni etc. ♢ Armă cu repetiţie = armă cu care se pot trage mai multe focuri (reîncărcându-se automat). ♦ Exerciţiu făcut de către interpreţi pentru pregătirea unui spectacol sau a unei audiţii publice. ♢ Repetiţie generală = ultima repetiţie (cu decoruri şi costume) făcută înainte de spectacol. ♦ Reluare de către elevi, la şcoală, în cadrul unor lecţii speciale, sau acasă, a materiei de învăţământ deja parcurse. 2. Procedeu sintactic-stilistic care constă în întrebuinţarea de două sau de mai multe ori a aceluiaşi cuvânt sau a aceluiaşi grup de cuvinte, pentru a exprima durata, intensitatea, distribuţia, progresia, succesiunea, periodicitatea sau pentru a sublinia o idee. – Din fr. répétition.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REPETÍŢI//E ~i f. 1) Reluare a aceloraşi cuvinte, idei, acţiuni. ♢ Armă cu ~ armă cu care se pot trage mai multe focuri la rând. 2) Muncă de pregătire a interpreţilor în vederea unei reprezentaţii în public. 3) Proce-deu stilistic care constă în repetarea unui cuvânt sau grup de cuvinte pentru a spori expresivitatea enunţului. [G.-D. repetiţiei] /<fr. répétition
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REPETÍŢIE s.f. 1. Repetare a unui cuvânt, a unei idei, a unei acţiuni etc. ♢ Armă cu repetiţie = armă cu care se pot trage mai multe focuri la rând. ♦ Activitate depusă de interpreţi pentru pregătirea unui spectacol sau a unui concert. 2. Procedeu stilistic care constă în folosirea repetată a aceluiaşi cuvânt sau grup de cuvinte pentru a înviora expresia, întărind ideea. 3. (Jur.) Acţiunea de a cere prin justiţie restituirea unei sume de bani plătite fără a fi datorată. [Gen. -iei, var. repetiţiune s.f. / cf. fr. répétition, lat. repetitio].
(Dicţionar de neologisme)

REPETÍŢIE s. f. 1. repetare a unui cuvânt, a unei idei, acţiuni etc. o armă cu ~ = armă cu care se pot trage mai multe focuri la rând. ♢ activitate depusă de interpreţi pentru pregătirea unui spectacol, a unui concert. 2. procedeu stilistic în folosirea repetată a aceluiaşi cuvânt sau grup de cuvinte. (< fr. répétition, lat. repetitio)
(Marele dicţionar de neologisme)

repetíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. repetíţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. repetíţiei, pl. repetíţii, art. repetíţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
REPETÍŢIE s. 1. repetare, (înv.) poftorire. (Vorbeşte fără ~ii.) 2. v. recapitulare. 3. (rar) probă. (~ la un teatru.) 4. repetiţie generală v. avan-premieră.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re rep repe repet repeti

Cuvinte se termină cu literele: ie tie itie titie etitie