repetitoare

REPETITÓR, -OÁRE, repetitori, -oare, subst. 1. S.m. şi f. (Ieşit din uz) Pedagog, meditator. 2. S.m. şi f. Pianist acompaniator al unui cântăreţ sau al unui instrumentist în repetiţii şi în recitaluri; corepetitor. 3. S.n. Sală de meditaţie într-un internat. – Din fr. répétiteur, germ. Repetitor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REPETIT//ÓR¹ ~oáre n. Sală de meditaţie într-un internat. /<fr. répétiteur, germ. Repetitor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REPETITÓR² ~i m. 1) Persoană care dă lecţii particulare unui elev; meditator; prepa-rator. 2) Pianist care acompaniază un vocalist sau un instrumentist; corepetitor. /<fr. répétiteur, germ. Repetitor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REPETITÓR, -OÁRE s.m. şi f. (Rar) Meditator, pedagog care ajută pe elevi la prepararea lecţiilor. // s.n. (Rar) Sală de meditaţii (într-un internat etc.). [Cf. fr. répétiteur].
(Dicţionar de neologisme)

REPETITÓR, -OÁRE I. s. m. f. pianist acompaniator al unui cântăreţ sau instrumentist; corepetitor. II. s. n. 1. sală de meditaţii (într-un internat etc.). 2. aparat care repetă, prin comandă de la distanţă, indicaţiile unui instrument nautic. 3. fiecare dintre cele trei pavilioane ale codului internaţional de semnalizare destinate să înlocuiască unul dintre pavilioanele care se repetă. (< fr. répétiteur, germ. Repetitor)
(Marele dicţionar de neologisme)

repétitor (persoană) s. m., pl. repétitori
(Dicţionar ortografic al limbii române)

repetitór (sală) s. n., pl. repetitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

repetitoáre s. f., g.-d. art. repetitoárei, pl. repetitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
REPETITÓR s. v. corepetitor.
(Dicţionar de sinonime)

REPETITÓR s. v. meditator, preparator.
(Dicţionar de sinonime)