REPEZÍ, repéd, vb. IV. 1. Refl. A porni în grabă, a se duce repede spre..., a da fuga, a sări. ♦ A trece pe undeva în grabă (şi pentru scurt timp), a se abate pe la.., a da o fugă. ♦ Tranz. A trimite pe cineva în grabă. 2. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă şi adesea fără chibzuială, a acţiona în pripă; a se pripi (1). 3. Refl. A se năpusti, a se arunca, a năvăli. 4. Tranz. A trânti, a izbi, a arunca, a azvârli. ♦ A da, a aplica cu violenţă o lovitură cu pumnul, cu palma etc. 5. Tranz. Fig. A se răsti la cineva, a-i vorbi aspru, violent; a brusca. Refl. (Fam.; despre oameni) A face un lucru în grabă şi adesea fără chibzuială, a acţiona în pripă; a se pripi (1). – Din repede.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REPEZÍT, -Ă, repeziţi, -te, adj. 1. Grăbit, făcut în grabă, la repezeală. 2. Care acţionează pripit; p. ext. pornit, mânios, nestăpânit; răstit. – V. repezi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A REPEZÍ repéd tranz. 1) A împinge cu violenţă; a izbi. 2) fig. A trata cu cuvinte aspre; a brusca. /Din repede
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE REPEZÍ mă repéd intranz. 1) A porni repede; a o lua brusc din loc. 2) A se duce până undeva în grabă şi pentru puţin timp; a da o fugă. 3) A se arunca cu lăcomie sau cu violenţă; a năvăli; a năpădi; a tăbărî. /Din repede
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REPEZÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A REPEZI şi A SE REPEZI. 2) (despre persoane) Care acţionează pripit; iute din fire; nestăpânit. /v. a (se) repezi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
répede-repejór adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
repezí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. repéd, 1 pl. repezím, imperf. 3 sg. repezeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. repeádă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REPEZÍ vb. 1. v. năpusti. 2. v. sări. 3. v. azvârli. 4. v. izbi.
(Dicţionar de sinonime)
REPEZÍ vb. v. brusca.
(Dicţionar de sinonime)
REPEZÍT adj. 1. v. iute. 2. nestăpânit. (Gesturi ~.) 3. v. pripit.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Repezit ≠ reţinut, stăpânit
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REPEZÍT, -Ă, repeziţi, -te, adj. 1. Grăbit, făcut în grabă, la repezeală. 2. Care acţionează pripit; p. ext. pornit, mânios, nestăpânit; răstit. – V. repezi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE REPEZÍ mă repéd intranz. 1) A porni repede; a o lua brusc din loc. 2) A se duce până undeva în grabă şi pentru puţin timp; a da o fugă. 3) A se arunca cu lăcomie sau cu violenţă; a năvăli; a năpădi; a tăbărî. /Din repede
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REPEZÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) v. A REPEZI şi A SE REPEZI. 2) (despre persoane) Care acţionează pripit; iute din fire; nestăpânit. /v. a (se) repezi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
répede-repejór adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
repezí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. repéd, 1 pl. repezím, imperf. 3 sg. repezeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. repeádă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REPEZÍ vb. 1. v. năpusti. 2. v. sări. 3. v. azvârli. 4. v. izbi.
(Dicţionar de sinonime)
REPEZÍ vb. v. brusca.
(Dicţionar de sinonime)
REPEZÍT adj. 1. v. iute. 2. nestăpânit. (Gesturi ~.) 3. v. pripit.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Repezit ≠ reţinut, stăpânit
(Dicţionar de antonime)