replica dex - definiţie, sinonime, conjugare
REPLICÁ, réplic, vb. I. Tranz. A da o replică (1), a răspunde; a riposta. – Din fr. répliquer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REPLICÁ réplic tranz. A răspunde printr-o replică; a riposta; a reacţiona. /<fr. répliquer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RÉPLI//CĂ ~ci f. 1) Răspuns scurt şi prompt în contradictoriu la spusele agresive ale cuiva; ripostă. ♢ Fără ~ la care nu se poate obiecta nimic; categoric. A fi tare în ~ci a găsi repede răspunsurile cele mai potrivite în cursul unei convorbiri (în contradictoriu). 2) Parte din rolul scenic, care constituie răspunsul unui actor la cele spuse anterior de partener. 3) jur. Răspuns al unei părţi la cele susţinute de cealaltă parte într-un proces. 4) Operă de artă, care reproduce originalul şi este execu-tată de autor sau sub supravegherea acestuia; copie; reproducere. /<fr. réplique, lat. replica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REPLICÁ vb. I. tr. A da o replică; a răspunde. [P.i. réplic. / < fr. répliquer, it., lat. replicare].
(Dicţionar de neologisme)

REPLICÁ vb. tr. a da o replică; a răspunde, a riposta. (< fr. répliquer)
(Marele dicţionar de neologisme)

replicá vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. réplic, 3 sg. şi pl. réplică
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
REPLICÁ vb. 1. a răspunde, a riposta, (înv.) a întâmpina, a prici. (I-a ~ prompt.) 2. a întoarce, a răspunde. (I-a ~ vreo două!)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re rep repl repli replic

Cuvinte se termină cu literele: ca ica lica plica eplica