reportare

REPORTÁ, reportez, vb. I. Tranz. A face un report. – Din fr. reporter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REPORTÁRE, reportări, s.f. Acţiunea de a reporta şi rezultatul ei. – V. reporta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REPORT//Á ~éz tranz. A efectua un report. /<fr. reporter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

reportá (reportéz, reportát), vb. – A transfera, a face un report. Fr. reporter. Este dubletul lui repurta, vb. (a obţine), din lat. reportare (sec. XIX), cf. fr. remporter. – Der. report, s.n. (sumă anterioară), din fr. report; reportaj, s.n., din fr. reportage; reporter, s.m., din fr. (engl.) reporter; reportericesc, adj. (de reporteri).
(Dicţionarul etimologic român)

REPORTÁ vb. I. tr. A face un report; a trece pe pagina următoare totalul sumelor adunate de pe o pagină a unui registru. [< fr. reporter].
(Dicţionar de neologisme)

REPORTÁRE s.f. (Cont.) Acţiunea de a reporta şi rezultatul ei; report. [< reporta].
(Dicţionar de neologisme)

REPORTÁ vb. tr. 1. a face un report. 2. a trece pe hartă, planşetă etc. un punct prin coordonate. (< fr. reporter)
(Marele dicţionar de neologisme)

reportá vb., ind. prez. 1 sg. reportéz, 3 sg. şi pl. reporteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

reportáre s. f., g.-d. art. reportării, pl. reportări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
REPORTÁRE s. (CONT.) report. (~ unei sume.)
(Dicţionar de sinonime)