reprehensiune

REPREHENSIÚNE, reprehensiuni, s.f. Mustrare, reproş; blam. [Pr.: -si-u-] – Din fr. répréhension, lat. reprehensio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REPREHENSIÚN//E ~i f. livr. Observaţie cu caracter moralizator; reproş; mustrare; imputare; dojană; bănuială. [Sil. -si-u-] /<fr. répréhension, lat. reprehensio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REPREHENSIÚNE s.f. (Rar) Mustrare, reproş. ♦ Blam. [Pron. -si-u-. / < fr. reprehension, lat. reprehensio].
(Dicţionar de neologisme)

REPREHENSIÚNE s. f. mustrare, reproş; blam. (< fr. répréhension, lat. reprehensio)
(Marele dicţionar de neologisme)

reprehensiúne s. f. (sil. -pre-, -si-u-), g.-d. art. reprehensiúnii, pl. reprehensiúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
REPREHENSIÚNE s. v. blam, blamare, con-damnare, dezaprobare, imputare, impu-taţie, înfierare, învinuire, neaprobare, reprobare, reproş, respingere, stigma-tizare, vină.
(Dicţionar de sinonime)