reprimare dex - definiţie, sinonime, conjugare
REPRIMÁ, reprím, vb. I. Tranz. A curma, a înăbuşi, a împiedica prin mijloace drastice, violente desfăşurarea unei acţiuni, un act de revoltă etc. – Din fr. réprimer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REPRIMÁRE, reprimări, s.f. Acţiunea de a reprima şi rezultatul ei. – V. reprima.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REPRIMÁ reprím tranz. (acţiuni de revoltă, de opoziţie etc.) A curma prin violenţă; a înăbuşi. /<fr. réprimer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REPRIMÁ vb. I. tr. A pune capăt, a înăbuşi prin măsuri drastice (o acţiune, o opoziţie etc.). [P.i. reprím. / < fr. réprimer, it., lat. reprimere].
(Dicţionar de neologisme)

REPRIMÁRE s.f. Acţiunea de a reprima şi rezultatul ei; înăbuşire, oprimare; represiune. [< reprima].
(Dicţionar de neologisme)

REPRIMÁ vb. tr. a înăbuşi prin măsuri drastice, violente (o opoziţie politică, o revoltă etc.). (< fr. réprimer)
(Marele dicţionar de neologisme)

reprimá vb. (sil. -pri-), ind. prez. 1 sg. reprím, 3 sg. şi pl. reprímă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

reprimáre s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. reprimării; pl. reprimări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
REPRIMÁ vb. a înăbuşi, (fig.) a sugruma. (A ~ o răscoală.)
(Dicţionar de sinonime)

REPRIMÁRE s. 1. înăbuşire, (înv.) supresiune, (fig.) sugrumare. (~ unei răscoale.) 2. represiune. (Măsuri de ~.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re rep repr repri reprim

Cuvinte se termină cu literele: re are mare imare rimare