reprimire

REPRIMÍ, reprimesc, vb. IV. Tranz. A primi înapoi. ♦ A reangaja o persoană care a fost concediată. – Re¹- + primi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REPRIMÍRE, reprimiri, s.f. Acţiunea de a reprimi şi rezultatul ei. – V. reprimi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REPRIM//Í ~ésc tranz. 1) (obiecte, sume de bani etc.) A primi înapoi. 2) (persoane) A angaja din nou; a reangaja. /re- + a primi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REPRIMÍ vb. IV. tr. A primi înapoi. ♦ A reangaja o persoană concediată. [P.i. -mesc. / < re- + primi].
(Dicţionar de neologisme)

REPRIMÍRE s.f. Acţiunea de a reprimi şi rezultatul ei. [< reprimi].
(Dicţionar de neologisme)

reprimí vb. (sil. -pri-) primi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

reprimíre s. f. (sil. -pri-) primire
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
REPRIMÍ vb. 1. v. reangaja. 2. a readmite. (A ~ în şcoală.)
(Dicţionar de sinonime)

REPRIMÍRE s. v. reangajare.
(Dicţionar de sinonime)