reprobațiune

REPROBAŢIÚNE, reprobaţiuni, s.f. (Rar) Reprobare. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. réprobation, lat. reprobatio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REPROBAŢIÚNE s.f. (Rar) Reprobare. [Cf. fr. réprobation, lat. reprobatio].
(Dicţionar de neologisme)

REPROBAŢIÚNE s. f. reprobare. (< fr. ráprobation, lat. reprobatio)
(Marele dicţionar de neologisme)

reprobaţiúne s. f. (sil. -pro-, -ţi-u-), g.-d. art. reprobaţiúnii; pl. reprobaţiúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
REPROBAŢIÚNE s. v. blam, blamare, condamnare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare.
(Dicţionar de sinonime)