reprobare

REPROBÁ, reprób, vb. I. Tranz. A dezaproba un act, o acţiune; a respinge, a condamna. – Din lat. reprobare
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REPROBÁRE, reprobări, s.f. Acţiunea de a reproba; reprobaţiune. – V. reproba.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REPROBÁ reprób tranz. (fapte) A considera condamnabil; a nu încuviinţa. /<lat. reprobare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REPROBÁ vb. I. tr. A condamna, a dezaproba; a respinge. [P.i. reprób şi -bez. / < lat. reprobare].
(Dicţionar de neologisme)

REPROBÁRE s.f. Acţiunea de a reproba şi rezultatul ei; dezaprobare; reprobaţiune. [< reproba].
(Dicţionar de neologisme)

REPROBÁ vb. tr. a dezaproba, a respinge, a condamna. (< lat. reprobare)
(Marele dicţionar de neologisme)

reprobá vb. (sil. -pro-), ind. prez. 1 sg. reprób, 3 sg. şi pl. repróbă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

reprobáre s. f. (sil. -pro-), g.-d. art. reprobării; pl. reprobări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
REPROBÁ vb. v. dezaproba.
(Dicţionar de sinonime)

REPROBÁRE s. v. dezaprobare.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A reproba ≠ a consimţi
(Dicţionar de antonime)