reptilă

REPTÍLĂ, reptile, s.f. (La pl.) Clasă de vertebrate ovipare, de obicei terestre, târâtoare, cu temperatura corpului variabilă, cu corpul acoperit de o piele groasă, solzoasă, fără picioare sau cu picioare scurte, dispuse lateral, şi cu inima formată din două auricule şi un ventricul (Reptilia); (şi la sg.) animal care face parte din această clasă. – Din fr. reptile, germ. Reptile.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REPTÍL//Ă ~e f. 1) la pl. Clasă de vertebrate târâtoare, cu corpul acoperit de un înveliş solzos, cu sau fără picioare şi cu inima tricamerală (reprezentanţi: şarpele, şopârla, crocodilul etc.). 2) Animal din această clasă. /<fr. reptiles, germ. Reptile
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REPTÍLE s.f.pl. 1. Clasă a vertebratelor târâtoare, ovipare, carnivore, cu temperatura corpului rece, fără picioare sau cu picioare scurte, dispuse lateral, şi cu corpul acoperit de o piele cu solzi; (la sg.) animal din această clasă; şarpe; târâtoare. 2. (Fig.) Cel care este gata să se înjosească pentru a parveni. [Sg. reptilă. / < fr. reptiles, cf. lat. reptilis < repere – a se târî].
(Dicţionar de neologisme)

REPTÍLE s. f. pl. clasă de vertebrate târâtoare, ovipare, cu temperatura corpului scăzută, fără picioare sau cu picioare scurte, dispuse lateral, şi cu corpul acoperit de o piele cu solzi. (< fr. reptiles, germ. Reptile)
(Marele dicţionar de neologisme)

reptílă s. f., g.-d. art. reptílei; pl. reptíle
(Dicţionar ortografic al limbii române)