REPÚBLICĂ, republici, s.f. Formă de guvernământ în care organele supreme ale puterii de stat sunt alese pe un timp determinat; ţară, stat care are o astfel de formă de guvernământ. ♦ (Rar) Populaţia unei astfel de ţări. – Din it. republica, fr. république.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REPUBLICÁ, republic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. – Re1- + publica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REPÚBLI//CĂ ~ci f. 1) Formă de guvernământ în care organele supreme de conducere sunt constituite din reprezentanţi aleşi pe un anumit termen. 2) Ţară care are această formă de guvernământ. 3) rar Populaţia unei asemenea ţări. [G.-D. republicii] /<it. republica, fr. république, lat. respublica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A REPUBLICÁ repúblic intranz. A publica din nou; a retipări; a reedita. /re- + a publica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REPÚBLICĂ s.f. 1. (Ist.) Stat în care puterea executivă este exercitată de organe alese public (şi periodic). 2. Formă de guvernământ în care organele supreme ale puterii de stat sunt alese pe un timp determinat; ţară care are o formă de guvernământ de acest tip. [Gen. -cii. / < it. republica, fr. république, cf. lat. respublica]
(Dicţionar de neologisme)
REPUBLICÁ vb. I. tr. A publica din nou. [P.i. repúblic. / cf. fr. republier].
(Dicţionar de neologisme)
REPÚBLICĂ s. f. formă de guvernământ în care conducerea este deţinută de un organ suprem al puterii de stat ori de un preşedinte ales sau numit. (< it. repubblica, fr. république)
(Marele dicţionar de neologisme)
REPUBLICÁ vb. tr. a publica din nou; a reedita. (< fr. republier)
(Marele dicţionar de neologisme)
repúblică s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. repúblicii; pl. repúblici
(Dicţionar ortografic al limbii române)
republicá vb. (sil. -bli-), ind. prez. 1 sg. repúblic, 3 sg. şi pl. repúblică
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REPÚBLICĂ s. (POL.) (înv.) publică.
(Dicţionar de sinonime)
REPUBLICÁ vb. a reedita, a reimprima, a retipări. (A ~ operele cuiva în tiraj de masă.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
REPUBLICÁ, republic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. – Re1- + publica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A REPUBLICÁ repúblic intranz. A publica din nou; a retipări; a reedita. /re- + a publica
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
REPÚBLICĂ s.f. 1. (Ist.) Stat în care puterea executivă este exercitată de organe alese public (şi periodic). 2. Formă de guvernământ în care organele supreme ale puterii de stat sunt alese pe un timp determinat; ţară care are o formă de guvernământ de acest tip. [Gen. -cii. / < it. republica, fr. république, cf. lat. respublica]
(Dicţionar de neologisme)
REPUBLICÁ vb. I. tr. A publica din nou. [P.i. repúblic. / cf. fr. republier].
(Dicţionar de neologisme)
REPÚBLICĂ s. f. formă de guvernământ în care conducerea este deţinută de un organ suprem al puterii de stat ori de un preşedinte ales sau numit. (< it. repubblica, fr. république)
(Marele dicţionar de neologisme)
REPUBLICÁ vb. tr. a publica din nou; a reedita. (< fr. republier)
(Marele dicţionar de neologisme)
repúblică s. f. (sil. -bli-), g.-d. art. repúblicii; pl. repúblici
(Dicţionar ortografic al limbii române)
republicá vb. (sil. -bli-), ind. prez. 1 sg. repúblic, 3 sg. şi pl. repúblică
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
REPÚBLICĂ s. (POL.) (înv.) publică.
(Dicţionar de sinonime)
REPUBLICÁ vb. a reedita, a reimprima, a retipări. (A ~ operele cuiva în tiraj de masă.)
(Dicţionar de sinonime)