repudiat

REPUDIÁ, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaşte pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunţa la o moştenire sau la un legat. [Pr.: -di-a-] – Din fr. répudier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REPUDI//Á ~éz tranz. 1) (persoane sau lucruri) A îndepărta de la sine (din dispreţ); a respinge. 2) (păreri, concepţii, vederi etc.) A nu (mai) recunoaşte ca valabil. /<fr. répudier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REPUDIÁ vb. I. tr. 1. A respinge, a arunca, a alunga, a desconsidera (ceva sau pe cineva); a renega. 2. (Jur.) A renunţa la o moştenire sau la un legat. [Pron. -di-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. répudier, lat. repudiere].
(Dicţionar de neologisme)

REPUDIÁ vb. tr. 1. a respinge, a nu mai recunoaşte pe cineva sau ceva; a desconsidera, a renega. ♢ a denunţa în mod unilateral o obligaţie sau un contract internaţional. 2. (jur.) a renunţa la o moştenire, la un legat. (< fr. répudier)
(Marele dicţionar de neologisme)

repudiá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. repudiéz, 3 sg. şi pl. repudiáză, 1 pl. repudiém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. repudiéze; ger. repudiínd (sil. -di-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
REPUDIÁ vb. a renega, a respinge. (A-şi ~ soţia.)
(Dicţionar de sinonime)