repugna dex - definiţie, sinonime, conjugare
REPUGNÁ, pers. 3 repugnă, vb. I. Intranz. (Livr.) A-i produce cuiva silă sau dezgust, a-i provoca cuiva oroare, a-i displăcea profund. – Din fr. répugner, lat. repugnare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REPUGNÁ pers. 3 repúgnă intranz. livr. A inspira repugnanţă; a produce repulsie; a displăcea totalmente. /<fr. répugner, lat. repugnare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REPUGNÁ vb. I. intr. A-i produce cuiva silă, oroare, dezgust; a-i displăcea profund. [P.i. 3,6 repúgnă. / < fr. répugner, cf. lat. repugnare – a rezista].
(Dicţionar de neologisme)

REPUGNÁ vb. intr. a-i produce cuiva silă, oroare; a-i displăcea profund. (< fr. répugner, lat. repugnare)
(Marele dicţionar de neologisme)

repugná vb., ind. prez. 3 sg. repúgnă
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
REPUGNÁ vb. v. displăcea.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A repugna ≠ a atrage
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: re rep repu repug repugn

Cuvinte se termină cu literele: na gna ugna pugna epugna