repunere dex - definiţie, sinonime, conjugare
REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Re1- + pune.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

REPÚNERE, repuneri, s.f. Acţiunea de a repune şi rezultatul ei. – V. repune.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A REPÚNE repún tranz. A pune din nou. /re- + a pune
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

REPÚNE vb. III. tr. A pune din nou. [P.i. repún. / < re- + pune].
(Dicţionar de neologisme)

REPÚNERE s.f. Acţiunea de a repune şi rezultatul ei. [< repune].
(Dicţionar de neologisme)

REPÚNE vb. tr. a pune din nou. (după fr. reposer)
(Marele dicţionar de neologisme)

repúne vb. pune
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
REPÚNE vb. a reaşeza. (A ~ la locul iniţial.)
(Dicţionar de sinonime)

REPÚNERE s. reaşezare. (~ unui obiect la locul iniţial.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re rep repu repun repune

Cuvinte se termină cu literele: re ere nere unere punere