rescript
RESCRÍPT, rescripte, s.n. Răspuns dat de împăraţii romani la chestiunile de drept asupra cărora erau consultaţi de către magistraţii sau de către guvernatorii provinciilor; p. ext. ordin care emană de la un suveran într-o afacere particulară. – Din lat. rescriptum, germ. Reskript.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RESCRÍPT s.n. 1. Răspuns al împăraţilor romani la chestiunile de drept puse de magistraţii sau de guvernatorii provinciilor. ♦ Hotărâre care emană de la un suveran. 2. Hotărâre a papei ca răspuns la o chestiune teologică. [Pl. -te, -turi. / < lat. rescriptum, cf. fr. rescrit].
(Dicţionar de neologisme)
RESCRÍPT s. n. 1. răspuns al împăraţilor romani la chestiunile de drept puse de magistraţii sau de guvernatorii provinciilor. ♢ hotărâre care emană de la un suveran. 2. hotărâre a papei ca răspuns la o chestiune teologică. (< lat. rescriptum, germ. Reskript)
(Marele dicţionar de neologisme)
rescrípt s. n. (sil. mf. -script), pl. rescrípte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RESCRÍPT s.n. 1. Răspuns al împăraţilor romani la chestiunile de drept puse de magistraţii sau de guvernatorii provinciilor. ♦ Hotărâre care emană de la un suveran. 2. Hotărâre a papei ca răspuns la o chestiune teologică. [Pl. -te, -turi. / < lat. rescriptum, cf. fr. rescrit].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
rescrípt s. n. (sil. mf. -script), pl. rescrípte
(Dicţionar ortografic al limbii române)