resimţire
RESIMŢÍRE, resimţiri, s.f. Faptul de a (se) resimţi. – V. resimţi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RESIMŢÍRE s.f. Faptul de a (se) resimţi. [< resimţi].
(Dicţionar de neologisme)
resimţíre s. f., g.-d. art. resimţírii; pl. resimţíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RESIMŢÍRE s.f. Faptul de a (se) resimţi. [< resimţi].
(Dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)