resortare

RESORTÁRE s.f. Acţiunea de a resorta şi rezultatul ei. [< resorta].
(Dicţionar de neologisme)

RESORTÁ vb. I. tr. A sorta din nou. [< re- + sorta].
(Dicţionar de neologisme)

RESORTÁ vb. tr. a sorta din nou. (< re¹- + sorta)
(Marele dicţionar de neologisme)

Cuvinte care încep cu literele: re res reso resor resort

Cuvinte se termină cu literele: re are tare rtare ortare