RESPÉCT s.n. Atitudine sau sentiment de stimă, de consideraţie sau de preţuire deosebită faţă de cineva sau de ceva; deferenţă, veneraţie. ♢ Expr. A ţine (pe cineva) la (sau în) respect = a ţine pe cineva la distanţă, a nu-l lăsa să devină prea familiar. A pune (pe cineva) la respect = a impune cuiva o atitudine respectuoasă. Respectele mele, formulă respectuoasă de salut. – Din fr. respect, lat. respectus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RESPECTÁ, respéct, vb. I. Tranz. 1. A simţi şi a manifesta respect faţă de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ♢ Refl. recipr. Se respectă unul pe altul. ♦ A acorda atenţia cuvenită, a ţine seamă de..., a nu neglija. ♦ Refl. A-şi păstra demnitatea. ♦ A nu păgubi, a cruţa. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. – Din fr. respecter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RESPÉCT respecte n. Sentiment sau atitudine de înaltă stimă faţă de o persoană; cinste; consideraţie; deferenţă. ♢ A pune pe cineva la respect a face pe cineva să se poarte respectuos; a pune la punct pe cineva. A ţine pe cineva la respect (sau la distanţă) a nu-i permite cuiva să se poarte prea familiar. Cu tot respectul (sau respectele mele) formulă de salut, exprimând o deosebită consideraţie. /<fr. respect, lat. respectus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A RESPECTÁ respéct tranz. 1) (persoane sau valori umane) A trata cu respect; a stima. 2) (condiţiile unui contract, prevederile legii etc.) A îndeplini întocmai. ~ prescripţiile medicului. /<fr. respecter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE RESPECTÁ mă respéct intranz. A ţine la autoritatea sa. /<fr. respecter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
respéct s.n. – Stimă. Lat. respectus (sec. XIX). – Der. respecta, vb., din lat. respectare; respectabil, adj., din fr. respectable; respec(u)os, adj., din fr. respectueux.
(Dicţionarul etimologic român)
RESPÉCT s.n. Deferenţă; stimă, cinste, veneraţie (pentru cineva). ♦ A ţine (pe cineva) la respect = a ţine (pe cineva) la distanţă. [Cf. fr. respect, lat. respectus].
(Dicţionar de neologisme)
RESPECTÁ vb. I. tr. 1. A avea respect faţă de cineva; a cinsti, a stima. ♦ refl. A-şi păstra demnitatea. 2. A nu se abate de la o lege, de la un contract etc. [P.i. respéct. / < fr. respecter].
(Dicţionar de neologisme)
RESPÉCT s. n. atitudine, sentiment de stimă, de consideraţie, de preţuire deosebită faţă de cineva sau de ceva; deferenţă. o a ţine (pe cineva) la ~ = a ţine (pe cineva) la distanţă. (< fr. respect, lat. respectus)
(Marele dicţionar de neologisme)
RESPECTÁ vb. I. tr. 1. a avea respect faţă de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ♢ a ţine seama de; a nu neglija. 2. a nu se abate de la o lege, de la un principiu etc. II. refl. a-şi păstra demnitatea. (< fr. respecter)
(Marele dicţionar de neologisme)
respéct s. n. (pl. respecte în expresia respectele mele)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
respectá vb., ind. prez. 1 sg. respéct, 3 sg. şi pl. respéctă, perf. s. 1 sg. respectái
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RESPÉCT s. 1. v. apreciere. 2. v. autoritate. 3. v. politeţe.
(Dicţionar de sinonime)
RESPECTÁ vb. 1. v. aprecia. 2. v. ţine. 3. a îndeplini, a onora, a ţine, (pop.) a păzi. (Şi-a ~ învoiala.) 4. a urma. (A ~ prescripţiile medicului.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Respect ≠ dispreţ, nerespect
(Dicţionar de antonime)
A respecta ≠ a dispreţui
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RESPECTÁ, respéct, vb. I. Tranz. 1. A simţi şi a manifesta respect faţă de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ♢ Refl. recipr. Se respectă unul pe altul. ♦ A acorda atenţia cuvenită, a ţine seamă de..., a nu neglija. ♦ Refl. A-şi păstra demnitatea. ♦ A nu păgubi, a cruţa. 2. A nu se abate de la un contract, de la o lege, de la un angajament etc. – Din fr. respecter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A RESPECTÁ respéct tranz. 1) (persoane sau valori umane) A trata cu respect; a stima. 2) (condiţiile unui contract, prevederile legii etc.) A îndeplini întocmai. ~ prescripţiile medicului. /<fr. respecter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE RESPECTÁ mă respéct intranz. A ţine la autoritatea sa. /<fr. respecter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
respéct s.n. – Stimă. Lat. respectus (sec. XIX). – Der. respecta, vb., din lat. respectare; respectabil, adj., din fr. respectable; respec(u)os, adj., din fr. respectueux.
(Dicţionarul etimologic român)
RESPÉCT s.n. Deferenţă; stimă, cinste, veneraţie (pentru cineva). ♦ A ţine (pe cineva) la respect = a ţine (pe cineva) la distanţă. [Cf. fr. respect, lat. respectus].
(Dicţionar de neologisme)
RESPECTÁ vb. I. tr. 1. A avea respect faţă de cineva; a cinsti, a stima. ♦ refl. A-şi păstra demnitatea. 2. A nu se abate de la o lege, de la un contract etc. [P.i. respéct. / < fr. respecter].
(Dicţionar de neologisme)
RESPÉCT s. n. atitudine, sentiment de stimă, de consideraţie, de preţuire deosebită faţă de cineva sau de ceva; deferenţă. o a ţine (pe cineva) la ~ = a ţine (pe cineva) la distanţă. (< fr. respect, lat. respectus)
(Marele dicţionar de neologisme)
RESPECTÁ vb. I. tr. 1. a avea respect faţă de cineva sau de ceva; a cinsti, a stima. ♢ a ţine seama de; a nu neglija. 2. a nu se abate de la o lege, de la un principiu etc. II. refl. a-şi păstra demnitatea. (< fr. respecter)
(Marele dicţionar de neologisme)
respéct s. n. (pl. respecte în expresia respectele mele)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
respectá vb., ind. prez. 1 sg. respéct, 3 sg. şi pl. respéctă, perf. s. 1 sg. respectái
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RESPÉCT s. 1. v. apreciere. 2. v. autoritate. 3. v. politeţe.
(Dicţionar de sinonime)
RESPECTÁ vb. 1. v. aprecia. 2. v. ţine. 3. a îndeplini, a onora, a ţine, (pop.) a păzi. (Şi-a ~ învoiala.) 4. a urma. (A ~ prescripţiile medicului.)
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Respect ≠ dispreţ, nerespect
(Dicţionar de antonime)
A respecta ≠ a dispreţui
(Dicţionar de antonime)