respirare dex - definiţie, sinonime, conjugare
RESPIRÁ, respír, vb. I. Intranz. 1. A introduce în plămâni, prin inspiraţie, aer şi a da afară, prin expiraţie, bioxidul de carbon şi vaporii de apă rezultaţi din arderile care au loc în organism; a răsufla. 2. Fig. A răspândi, a revărsa, a degaja. – Din fr. respirer, lat., it. respirare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RESPIRÁRE, respirări, s.f. (Rar) Respiraţie. ♦ Aerul respirat; boare, adiere. – V. respira.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RESPIRÁ respír intranz. 1) A inspira aer în plămâni şi a-l expira în afară; a răsufla. 2) fig. A răspândi în jur; a degaja; a emana. /<fr. respirer, lat. respirare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RESPIR//ÁRE ~ări f. 1) v. A RESPIRA. 2) fig. înv. Mişcare uşoară de aer; suflu; adiere; boare. /v. a respira
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RESPIRÁ vb. I. 1. intr., tr. A răsufla; a inhala aer în plămâni, a inspira. 2. intr. (Fig.) A-şi reveni după o emoţie, un efort; a se simţi uşurat. 3. tr. (Fig.) A răspândi, a degaja. [P.i. respír. / < fr. respirer, cf. lat. respirare].
(Dicţionar de neologisme)

RESPIRÁRE s.f. (Rar) Acţiunea de a respira; respiraţie. [< respira].
(Dicţionar de neologisme)

RESPIRÁ vb. I. intr., tr. a inspira aer din atmosferă şi a-l expira din plămâni. II. intr. (fig.) a-şi reveni după o emoţie, un efort; a se simţi uşurat. III. tr. (fig.) a răspândi, a degaja. (< fr. respirer, lat. respirare)
(Marele dicţionar de neologisme)

respirá vb. (sil. mf. -spi-), ind. prez. 1 sg. respír, 3 sg. şi pl. respíră
(Dicţionar ortografic al limbii române)

respiráre s. f. (sil. mf. -spi-), g.-d. art. respirării; pl. respirări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RESPIRÁ vb. (FIZIOL.) a răsufla, (înv. şi pop.) a sufla. (După atâta fugă, abia mai ~.)
(Dicţionar de sinonime)

RESPIRÁRE s. v. răsuflare, respiraţie, suflare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re res resp respi respir

Cuvinte se termină cu literele: re are rare irare pirare