restabilire dex - definiţie, sinonime, conjugare
RESTABILÍ, restabilesc, vb. IV. 1. Tranz. A stabili din nou, a readuce în starea de la început (sau în alta mai bună). 2. Tranz. A reconstitui cuvinte, texte, manuscrise etc. în forma (presupusă) originară. 3. Refl. A-şi reface sănătatea zdruncinată, a se întrema; a se însănătoşi; a se înzdrăveni. – Re1 + stabili (după fr. rétablir).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RESTABILÍRE, restabiliri, s.f. Acţiunea de a (se) restabili şi rezultatul ei. – V. restabili.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RESTABIL//Í ~ésc tranz. 1) A face să se restabilească. 2) A readuce la starea normală; a redresa. 3) (elemente de limbă) A supune unei operaţii de identificare a fazelor anterioare de evoluţie. /re- + a stabili
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE RESTABIL//Í mă ~ésc intranz. 1) A se stabili din nou. 2) (despre un organism sau despre părţile lui) A reveni la condiţia iniţială; a se reface; a se regenera; a creşte. /re- + a se stabili
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RESTABILÍ vb. IV. 1. tr. A aduce în starea în care a fost mai înainte. 2. tr. A stabili, a reconstitui (un text). 3. refl. A se întrema, a se înzdrăveni. [Cf. fr. rétablir, it. ristabilire].
(Dicţionar de neologisme)

RESTABILÍRE s.f. Acţiunea de a (se) restabili şi rezultatul ei; reconstituire; întremare, înzdrăvenire. [< restabili].
(Dicţionar de neologisme)

RESTABILÍ vb. I. tr. 1. a stabili din nou, a aduce în starea în care a fost la început sau în alta mai bună. 2. a stabili, a reconstitui (un cuvânt, un text). II. refl. a se întrema, a se înzdrăveni. (după fr. rétablir)
(Marele dicţionar de neologisme)

restabilí vb. (sil. mf. -sta-) stabili
(Dicţionar ortografic al limbii române)

restabilíre s. f. (sil. mf. -sta-), g.-d. art. restabilírii; pl. restabilíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RESTABILÍ vb. 1. a reîntrona, a restatornici, (înv.) a restitui. (A ~ pacea.) 2. a reface. (A ~ un circuit.) 3. v. înviora. 4. v. însănătoşi. 5. v. întrema.
(Dicţionar de sinonime)

RESTABILÍRE s. 1. reîntronare, restatornicire. (~ păcii.) 2. refacere. (~ unui circuit electric.) 3. v. în-viorare. 4. v. însănătoşire. 5. v. întremare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re res rest resta restab

Cuvinte se termină cu literele: re ire lire ilire bilire