restanțier dex - definiţie, sinonime, conjugare

restanțier

[Sinonime]
RESTANŢIÉR, -Ă, restanţieri, -e, adj. (Adesea substantivat) Care a rămas în urmă cu o lucrare, cu o plată etc. ♦ (Despre studenţi) Care nu şi-a trecut examenul la termenul fixat. [Pr: -ţi-er] – Restanţă + suf. -ier.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RESTANŢIÉR ~ă (~i, ~e) şi substantival Care are o restanţă; cu restanţe. [Sil. -ţi-er] /restanţă + suf. ~ier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RESTANŢIÉR, -Ă adj. (adesea s.) Rămas în urmă, în restanţă (cu o lucrare, cu o plată, cu un examen etc.). [Pron. -ţi-er. / < restanţă + -ier].
(Dicţionar de neologisme)

RESTANŢIÉR, -Ă adj., s. m. f. (cel) rămas în restanţă (cu o lucrare, cu o plată, cu un examen etc.). (< restanţă + -ier)
(Marele dicţionar de neologisme)

restanţiér adj. m. (sil. -ţi-er), pl. restanţiéri; f. sg. restanţiéră, pl. restanţiére
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RESTANŢIÉR adj. (înv.) îndărătnic. (O persoană ~ la plată.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re res rest resta restan

Cuvinte se termină cu literele: er ier tier ntier antier