restatornicire dex - definiţie, sinonime, conjugare
RESTATORNICÍ, restatornicesc, vb. IV. Tranz. şi refl. A (se) statornici din nou. – Re1- + statornici.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RESTATORNICÍRE, restatorniciri, s.f. Acţiunea de a (se) restatornici şi rezultatul ei. – V. restatornici.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RESTATORNIC//Í ~ésc tranz. A sta-tornici din nou. /re- + a statornici
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

!restatornicí (a ~) (res-ta-/re-sta-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. restatornicésc, imperf. 3 sg. restatorniceá; conj. prez. 3 să restatorniceáscă
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

!restatornicíre (res-ta-/re-sta-) s. f., g.-d. art. restatornicírii; pl. restatornicíri
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

restatornicí vb. (sil. mf. -sta-) statornici
(Dicţionar ortografic al limbii române)

restatornicíre s. f. (sil. mf. -sta-) statornicire
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RESTATORNICÍ vb. v. restabili.
(Dicţionar de sinonime)

RESTATORNICÍRE s. v. restabilire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re res rest resta restat

Cuvinte se termină cu literele: re ire cire icire nicire