RESTAURÁ, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce în bună stare, a reface în forma iniţială un monument de arhitectură, o pictură etc. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurer, lat., it. restaurare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A RESTAUR//Á ~éz tranz. 1) (picturi, monumente de arhitectură etc.) A readuce la starea iniţială. 2) (forme de guvernământ, dinastii, suverani etc.) A instaura din nou. [Sil. -sta-u-] /<fr. restaurer, lat. restaurare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RESTAURÁ vb. I. 1. tr. A reface, a aduce într-o stare asemănătoare cu cea originară (o clădire, o pictură, un tablou etc.). 2. tr. A reîntrona (un suveran, o dinastie); a readuce (după ce fusese înlăturată) o formă de guvernământ. 3. refl. (Fig.; franţuzism) A-şi restabili forţele, a se întrema. [Pron. -ta-u-. / < fr. restaurer, it., lat. restaurare].
(Dicţionar de neologisme)
RESTAURÁ vb. I. tr. 1. a reface, a aduce într-o stare asemănătoare cu cea originară (o clădire, o pictură etc.). 2. a reîntrona (un suveran, o dinastie). II. refl. (fig.) a-şi restabili forţele, a se întrema. (< fr. restaurer, lat., it. restaurare)
(Marele dicţionar de neologisme)
!restaurá (a ~) vb., ind prez. 3 restaureáză
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
restaurá vb. (sil. mf. -sta-), ind. prez. 1 sg. restauréz, 3 sg. şi pl. restaureáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. restauréze
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RESTAURÁ vb. 1. a reface, (înv. si reg.) a meremetisi, a preînnoi. (A ~ un castel, o cetate.) 2. a reinstaura, a reîntrona, (înv.) a reînscăuna. (A ~ o dinastie.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A RESTAUR//Á ~éz tranz. 1) (picturi, monumente de arhitectură etc.) A readuce la starea iniţială. 2) (forme de guvernământ, dinastii, suverani etc.) A instaura din nou. [Sil. -sta-u-] /<fr. restaurer, lat. restaurare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
RESTAURÁ vb. I. tr. 1. a reface, a aduce într-o stare asemănătoare cu cea originară (o clădire, o pictură etc.). 2. a reîntrona (un suveran, o dinastie). II. refl. (fig.) a-şi restabili forţele, a se întrema. (< fr. restaurer, lat., it. restaurare)
(Marele dicţionar de neologisme)
!restaurá (a ~) vb., ind prez. 3 restaureáză
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
restaurá vb. (sil. mf. -sta-), ind. prez. 1 sg. restauréz, 3 sg. şi pl. restaureáză; conj. prez. 3 sg. şi pl. restauréze
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RESTAURÁ vb. 1. a reface, (înv. si reg.) a meremetisi, a preînnoi. (A ~ un castel, o cetate.) 2. a reinstaura, a reîntrona, (înv.) a reînscăuna. (A ~ o dinastie.)
(Dicţionar de sinonime)