restaurație dex - definiţie, sinonime, conjugare

restaurație

[Sinonime]
RESTAURÁŢIE, restauraţii, s.f. 1. Restaurare; spec. perioadă din istoria unor state, caracterizată prin readucerea pe tron a dinastiilor detronate în urma unor revoluţii, lovituri de stat etc. 2. Stil din arta franceză, caracterizat prin linii uşor curbate, forme rotunjite, ornamente pline de graţie. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restauration, lat. restauratio.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RESTAURÁŢI//E ~i f. 1) v. A RESTAURA. 2) Perioadă istorică caracterizată prin readucerea pe tron a unor dinastii detronate. ~a Burbonilor în Franţa. 3) (în sec. XIX) Stil în arta franceză caracterizat prin linii curbate, forme rotunjite, ornamente pline de graţie. [Sil. -sta-u-] /<fr. restauration, lat. restauratio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RESTAURÁŢIE s.f. 1. Restaurare; (spec.) perioadă în istoria unor state, caracterizată prin readucerea pe tron a dinastiilor înlăturate în urma unor revoluţii, lovituri de stat etc. 2. Stil în arta franceză din epoca restauraţiei burbonilor (1814-1830), care menţine inspiraţia din arta antichităţii, dar care, sub influenţa romantismului, manifestă interes şi pentru stilurile naţionale ale goticului şi Renaşterii. ♦ Perioadă în istoria literaturii engleze, cuprinsă între 1660 şi 1702, care se manifestă ca o reacţie faţă de literatura fantezistă, sclipitoare a Renaşterii elisabetane, orientându-se spre clasicism. [Gen. -iei. / cf. fr. restauration, lat. restauratio].
(Dicţionar de neologisme)

RESTAURÁŢIE s. f. 1. restaurare; (spec.) perioadă în istoria unor state, prin readucerea pe tron a dinastiilor înlăturate în urma unor revoluţii, lovituri de stat etc. 2. stil în arta franceză din epoca restauraţiei Burbonilor (1814-1830), care menţine inspiraţia din arta antichităţii, dar care, sub influenţa romantismului, manifestă interes şi pentru stilurile naţionale ale goticului şi Renaşterii. ♢ perioadă în istoria literaturii engleze, între 1660 şi 1702, care se manifestă ca o reacţie faţă de literatura fantezistă, sclipitoare, a Renaşterii elisabetane, orientându-se spre clasicism. (< fr. restauration, lat. restauratio)
(Marele dicţionar de neologisme)

!restauráţie (-ta-u, -ţi-e) s. f., art. restauráţia (-ţi-a), g.-d. art. restauráţiei; pl. restauráţii, art. restauráţiile (-ţi-i)
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

restauráţie s. f. (sil. -ţi-e; mf. -sta-), art. restauráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. restauráţiei; pl. restauráţii, art. restauráţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

RESTAURAŢIE s.f. (În gastronomie) Cuvânt recent, utilizat tot mai frecvent în literatura de specialitate în locul sintagmei alimentaţie publică, pentru domeniul de activitate cuprinzând producţia culinară (pregătirea preparatelor culinare, de patiserie şi de cofetărie) şi desfacerea acestora, precum şi a băuturilor (servirea pentru consumul pe loc sau livrarea la comandă, în afara localului), activitate desfăsurată în cadrul unor unităţi economice specializate. – Din fr. restauration.
(Dicţionar gastronomic explicativ)



Sinonime:
RESTAURÁŢIE s. restaurare.
(Dicţionar de sinonime)

RESTAURÁŢIE s. v. local, restaurant.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re res rest resta restau

Cuvinte se termină cu literele: ie tie atie ratie uratie