restituție dex - definiţie, sinonime, conjugare

restituție

[Sinonime]
RESTITÚŢIE, restituţii, s.f. Restituire. ♦ Spec. Restituire de către un stat beligerant către alt stat beligerant a unor bunuri aparţinând acestuia din urmă, pe care primul stat şi le-a însuşit şi le-a transportat fără drept pe teritoriul său. – Din fr. restitution.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RESTITÚŢIE s.f. 1. Determinare a unui punct în spaţiu pe baza uneia sau a mai multor perspective sau fotograme, care cuprind acest punct văzut din mai multe poziţii din spaţiu. 2. (În dreptul internaţional) Înapoierea de către un stat învins a bunurilor acaparate de el în mod ilegal în timpul războiului de la statul învingător şi de la cetăţenii acestuia; restituire. [Gen. -iei, var. restituţiune s.f. / cf. lat. restitutio, fr. restitution].
(Dicţionar de neologisme)

RESTITÚŢIE s. f. 1. readucere în starea iniţială, restabilire; restituire. ♢ înapoiere de către un stat învins a bunurilor acaparate de el în mod ilegal în timpul războiului de la statul învingător şi de la cetăţenii acestuia. 2. determinare a unui punct în spaţiu pe baza uneia sau a mai multor perspective sau fotograme, punct, văzut din mai multe poziţii din spaţiu. 3. (biol.) completare, regenerare a organelor sau părţilor de organe distruse sau vătămate. ♢ revenire la forma iniţială a fragmentelor de cromozomi rupte. (< fr. restitution, lat. restitutio)
(Marele dicţionar de neologisme)

!restitúţie (-ţi-e) s. f., art. restitúţia (-ţi-a), g.-d. art. restitúţiei; pl. restitúţii, art. restitúţiile (-ţi-i-)
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

restitúţie s. f. (sil. -ţi-e; mf. -sti-), art. restitúţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. restitúţiei; pl. restitúţii, art. restitúţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RESTITÚŢIE s. v. înapoiere, rambursare, restituire.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re res rest resti restit

Cuvinte se termină cu literele: ie tie utie tutie itutie