RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia. – Din fr. restituer, it. restituire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RESTITUÍRE, restituiri, s.f. Acţiunea de a restitui şi rezultatul ei; înapoiere, restituţie. – V. restitui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A RESTITUÍ restítui tranz. (obiecte împrumutate) A da înapoi; a înapoia; a întoarce; a reda. /<fr. restituer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia2. – Fr. restituer (it. restituire).
(Dicţionarul limbii române moderne)
RESTITUÍRE, restituiri, s.f. Acţiunea de a restitui şi rezultatul ei; înapoiere.
(Dicţionarul limbii române moderne)
RESTITUÍ vb. IV. tr. A da îndărăt (cuiva) ceva; a înapoia; a reda. [Pron. -tu-i, p.i. restitui, 3,6 -ie. / cf. fr. restituer, lat. restituere, it. restituire].
(Dicţionar de neologisme)
RESTITUÍRE s.f. Acţiunea de a restitui şi rezultatul ei; înapoiere; restituţie (2). [Pron. -tu-i. / < restitui].
(Dicţionar de neologisme)
RESTITUÍ vb. tr. a da îndărăt (cuiva) ceva; a înapoia. (< fr. restituer, lat. retituere)
(Marele dicţionar de neologisme)
!restituí (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. restítui, 3 restítuie, imperf. 3 sg. restituiá; conj. prez. 3 să restítuie
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
restituíre s. f., g.-d. art. restituírii; pl. restituíri
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
restituí vb. (sil. mf. -sti-), ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. restítui, 3 sg. şi pl. restítuie, imperf. 3 sg. restituiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)
restituíre s. f. (sil. mf. -sti-), g.-d. art. restituírii; pl. restituíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RESTITUÍ vb. 1. a da, a înapoia, a plăti, (rar) a returna, (pop.) a întoarce, a înturna, (înv.) a reînturna. (Ţi-am ~ datoria) 2. v. rambursa. 3. v. înapoia.
(Dicţionar de sinonime)
RESTITUÍ vb. v. reîntrona, restabili, restatornici.
(Dicţionar de sinonime)
RESTITUÍRE s. 1. v. rambursare. 2. v. înapoiere.
(Dicţionar de sinonime)
RESTITUÍRE s. v. restaurare, restauraţie.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RESTITUÍRE, restituiri, s.f. Acţiunea de a restitui şi rezultatul ei; înapoiere, restituţie. – V. restitui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RESTITUÍ, restítui, vb. IV. Tranz. A înapoia2. – Fr. restituer (it. restituire).
(Dicţionarul limbii române moderne)
RESTITUÍRE, restituiri, s.f. Acţiunea de a restitui şi rezultatul ei; înapoiere.
(Dicţionarul limbii române moderne)
RESTITUÍ vb. IV. tr. A da îndărăt (cuiva) ceva; a înapoia; a reda. [Pron. -tu-i, p.i. restitui, 3,6 -ie. / cf. fr. restituer, lat. restituere, it. restituire].
(Dicţionar de neologisme)
RESTITUÍRE s.f. Acţiunea de a restitui şi rezultatul ei; înapoiere; restituţie (2). [Pron. -tu-i. / < restitui].
(Dicţionar de neologisme)
RESTITUÍ vb. tr. a da îndărăt (cuiva) ceva; a înapoia. (< fr. restituer, lat. retituere)
(Marele dicţionar de neologisme)
!restituí (a ~) vb., ind. prez. 1 şi 2 sg. restítui, 3 restítuie, imperf. 3 sg. restituiá; conj. prez. 3 să restítuie
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
restituíre s. f., g.-d. art. restituírii; pl. restituíri
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
restituí vb. (sil. mf. -sti-), ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. restítui, 3 sg. şi pl. restítuie, imperf. 3 sg. restituiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)
restituíre s. f. (sil. mf. -sti-), g.-d. art. restituírii; pl. restituíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
RESTITUÍ vb. 1. a da, a înapoia, a plăti, (rar) a returna, (pop.) a întoarce, a înturna, (înv.) a reînturna. (Ţi-am ~ datoria) 2. v. rambursa. 3. v. înapoia.
(Dicţionar de sinonime)
RESTITUÍ vb. v. reîntrona, restabili, restatornici.
(Dicţionar de sinonime)
RESTITUÍRE s. 1. v. rambursare. 2. v. înapoiere.
(Dicţionar de sinonime)
RESTITUÍRE s. v. restaurare, restauraţie.
(Dicţionar de sinonime)