restitutoriu dex - definiţie, sinonime, conjugare

restitutoriu

RESTITUTÓRIU, -IE, restitutorii,adj. (Jur.) Prin care se cere o restituire. – Din lat. restitutorius.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RESTITUTÓRI//U ~e (~i) jur. (despre acte) Prin care se cere o restituire. /<lat. restitutorius, fr. restitutoire
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RESTITUTÓRIU, -IE adj. Prin care se cere o restituire. [Pron. -riu. / < lat. restitutorius, cf. fr. restitutoire].
(Dicţionar de neologisme)

RESTITUTÓRIU, -IE adj. (jur.) prin care se cere o restituire. (< fr. restitutoire)
(Marele dicţionar de neologisme)

!restitutóriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. restitutórie (-ri-e); pl. m. şi f. restitutórii
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

restitutóriu (jur.) adj. m. (sil. mf. -sti-) [-riu pron. -riu], f. restitutórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. restitutórii
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: re res rest resti restit

Cuvinte se termină cu literele: iu riu oriu toriu utoriu