RESTRICŢIONÁRE, restricţionări, s.f. Faptul de a restricţiona.
(Alte dicţionare)
RESTRICŢIONA, restricţionez, vb. I tranz. A impune anumite restricţii. – Din fr. restrictionner.
(Alte dicţionare)
restricţioná vb., ind. prez. 1 sg. restricţionéz, 3 sg. şi pl. restricţioneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Alte dicţionare)
RESTRICŢIONA, restricţionez, vb. I tranz. A impune anumite restricţii. – Din fr. restrictionner.
(Alte dicţionare)
(Dicţionar ortografic al limbii române)