resuscitare

RESUSCITÁ, resuscitéz, vb. I. Tranz. 1. (Med.) A reda funcţiile vitale ale organismului, a repune în funcţiune inima sau respiraţia oprite, a readuce în simţiri, a face să-şi revină. 2. A suscita din nou. [Pr. ind. şi: resuscít] – Din fr. ressusciter.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RESUSCITÁRE, resuscitări, s.f. Acţiunea de a resuscita şi rezultatul ei. – V. resuscita.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RESUSCIT//Á ~éz tranz. 1) med. (inima sau respiraţia oprită) A pune din nou în funcţie; a reînvia. 2) fig. A face să renască; a trezi la viaţă; a reînvia. /<fr. ressusciter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RESUSCITÁ vb. I. tr. (Rar) A reînvia; a readuce în simţiri; a reanima. [P.i. -tez şi resuscít. / < fr. ressusciter, cf. lat. resuscitare].
(Dicţionar de neologisme)

RESUSCITÁRE s.f. Acţiunea de a resuscita şi rezultatul ei; reînviere; reanimare. [< resuscita].
(Dicţionar de neologisme)

RESUSCITÁ vb. tr. a reînvia; a trezi la viaţă; a reanima. (< fr. ressusciter, lat. resuscitare)
(Marele dicţionar de neologisme)

resuscitá vb., ind. prez. 1 sg. resuscitéz, 3 sg. şi pl. resusciteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

resuscitáre s. f. suscitare
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RESUSCITÁ vb. (MED.) a reînvia.
(Dicţionar de sinonime)

RESUSCITÁRE s. (MED.) reînviere.
(Dicţionar de sinonime)