retentiv dex - definiţie, sinonime, conjugare

retentiv

RETENTÍV, -Ă, retentivi, -e, adj. (Rar) De retenţie. – Din fr. rétentif.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RETENTÍV, -Ă adj. Referitor la retenţie; cu caracter de retenţie. [Cf. it. retentivo].
(Dicţionar de neologisme)

RETENTÍV, -Ă adj. referitor la retenţie; cu caracter de retenţie. (< it. retentivo)
(Marele dicţionar de neologisme)

retentív adj. m., pl. retentívi; f. sg. retentívă, pl. retentíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: re ret rete reten retent

Cuvinte se termină cu literele: iv tiv ntiv entiv tentiv