retezat dex - definiţie, sinonime, conjugare
RETEZÁ, retéz, vb. I. Tranz. 1. A tăia transversal şi complet, cu o singură tăietură, un obiect sau o parte a corpului unei fiinţe. ♢ Expr. A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct. A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretenţiile; a pune brusc capăt discuţiei. ♦ A tăia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea. 2. (Construit cu pronumele feminin „o”, cu valoare neutră) A o lua de-a curmezişul pentru a scurta drumul. 3. Fig. A face să înceteze brusc, a curma, a întrerupe. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RETEZÁT1 s.n. Retezare. – V. reteza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RETEZÁT2, -Ă, retezaţi, -te, adj. Tăiat, scurtat. ♦ (Despre stupi) – Din care (prin tăiere) s-au scos fagurii pentru a se recolta mierea. – V. reteza.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RETEZÁ retéz tranz. 1) A tăia transversal, făcând mai scurt. ~ părul.A o ~ a merge de-a curmezişul pentru a scurta din cale. 2) (fagurii) A tăia, desprinzând stratul superior (pentru a recolta mierea). 3) fig. (vorba, convorbirea, cearta etc.) A întrerupe brusc; a curma. ♢ A i-o ~ cuiva a pune pe cineva la punct; a-i tăia cuiva vorba. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

retezá (retéz, át), vb. – 1. A scurta, a tăia, a tranşa. – 2. A curăţa stupul. – Var. răteza. Origine îndoielnică. Nici una din multele ipoteze prezentate nu este acceptabilă. Din sl. rĕzati „a scurta” (Cihac, II, 310) nu este posibil din punct de vedere fonetic; din sl. otrĕzati (Creţu 362; Weigand, BA, II, 258; Pascu, Beiträge, 12) nu este mai simplu. Din lat. *recaediārecaedĕre (Puşcariu, Conv. lit., XXXIX, 305; Puşcariu 1457; REW 7106; Puşcariu, Dacor., I, 325; Rosetti, I, 171) nu are nici o probabilitate, cf. Tiktin; lat. *recidiārerecidĕre (Giuglea, Dacor., II, 221) prezintă aceeaşi problemă fonetică, care pare insolubilă. Alţii au pornit de la lat. *retundiāre, cf. fr. rogner (Candrea, GS, III, 227; Candrea); din lat. *retizāre „a tăia crengile care atîrnă deasupra apei”, de la retae (Graur, BL, IV, 110); din gr. αίρετίζω „a alege” (Scriban), a cărui explicaţie semantică pare deficientă; din sl. retęzŭ „zăvor” (Conev 80); toate aceste ipoteze sînt neverosimile. Explicaţia lui P. Papahagi, Dunărea, IV, 122-4 (Lozovan 250) nu este accesibilă. În cercetarea originii acestui cuvînt, trebuie să se ţină seamă de sensul lui foarte special, acela de „a tăia potrivind” sau „a tăia alegînd”, cum se face de exemplu la tăierea părului, la curăţirea unui copac etc. Dacă se ia în consideraţie această nuanţă, ne putem gîndi că nu este o var. a lui *neteza, din lat. *nitidiāre „a curăţa nivelînd”; cf. netezi, care este un der. interior, pornind de la neted. Schimbarea iniţialei nu este clară; dar coincide cu cea de la rînchezanincheza. Der. retez, s.n. (tăiş, custură; diametru); retezătură, s.f. (tăiere, tăietură; unealtă de marcat vitele).
(Dicţionarul etimologic român)

retezá vb., ind. prez. 1 sg. retéz, 3 sg. şi pl. reteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

retezát s. n., pl. retezáturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RETEZÁ vb. 1. a ciunti, a tăia, a trunchia. (~ crengile unui copac.) 2. (reg.) a rătunde, a tunde. (A ~ fagurii.) 3. a tăia, (pop.) a rade, (reg.) a curma. (A ~ capul cuiva.) 4. a tăia, (pop.) a lua. (Obuzul i-a ~ piciorul.)
(Dicţionar de sinonime)

RETEZÁ vb. v. curma, întrerupe, opri, scurta, tăia, tunde.
(Dicţionar de sinonime)

RETEZÁT adj. 1. ciuntit, tăiat, trunchiat. (Cu urechile ~.) 2. v. tuns.
(Dicţionar de sinonime)

RETEZÁT s. 1. v. retezare. 2. retezare, tăiat, tăiere. (~ul capului unui condamnat.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re ret rete retez reteza

Cuvinte se termină cu literele: at zat ezat tezat etezat