retipărire

RETIPĂRÍ, retipărésc, vb. IV. Tranz. A tipări din nou. – Re-¹ + tipări.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RETIPĂRÍRE, retipăriri, s.f. Acţiunea de a retipări şi rezultatul ei. – V. retipări.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A RETIPĂR//Í ~ésc tranz. A tipări din nou; a republica; a reedita. /re- + a tipări
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

retipărí vb. tipări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

retipăríre s. f. „tipărire”
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RETIPĂRÍ vb. v. republica.
(Dicţionar de sinonime)

RETIPĂRÍRE s. v. republicare.
(Dicţionar de sinonime)