retiv
RETÍV, -Ă adj. (Liv.) Îndărătnic; dificil, greu de stăpânit; (despre un animal) care nu vrea să înainteze. [< fr. rétif].
(Dicţionar de neologisme)
RETÍV, -Ă adj. îndărătnic; dificil, greu de stăpânit; (despre un animal) care nu vrea să înainteze. (< fr. rétif)
(Marele dicţionar de neologisme)
retiv adj. m., pl. retívi; f. sg. retívă, pl. retíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
RETÍV, -Ă adj. îndărătnic; dificil, greu de stăpânit; (despre un animal) care nu vrea să înainteze. (< fr. rétif)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)