retor dex - definiţie, sinonime, conjugare

retor

[Sinonime]
RÉTOR, retori, s.m. 1. (În antichitatea greco-romană) Maestru, profesor de retorică. 2. Orator. [Var.: (înv.) rítor s.m.] – Din ngr. rítor, lat. rhetor, -oris.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RÉTOR ~i m. 1) (în antichitatea greco-ro-mană) Profesor de retorică. 2) înv. Persoană care putea ţine un discurs în public, făcând uz de un stil elevat; orator. /< ngr. rítor, lat. rhetor, ~oris
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

rétor (rétori), s.m. – Orator. – Var. înv. ritor. Fr. rhéteur şi anterior (sec. XVIII, cf. Gáldi 246), din ngr. ῥήτωρ. – Der. retoric, adj.; retorică, s.f., din fr.; ritos, adj. (clar, deschis), din ngr. ῥητῶς (Cihac, II, 693; Gáldi 246); ritoricesc, adj. (înv., retoric); ritorie, s.f. (înv., retorică, discurs).
(Dicţionarul etimologic român)

RÉTOR s.m. 1. (Ant.) Profesor de retorică. 2. Orator. [Cf. lat., gr. rhetor, it. retore, fr. rhéteur].
(Dicţionar de neologisme)

RÉTOR s. m. 1. (ant.) profesor de retorică. 2. orator. (< ngr. ritor, lat. rhetor)
(Marele dicţionar de neologisme)

rétor s. m., pl. rétori
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
RÉTOR s. v. orator.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: re ret reto

Cuvinte se termină cu literele: or tor etor