retorism

RETORÍSM s.n. Abuz de figuri şi de elemente retorice, elocvenţă emfatică, vorbărie pompoasă, lipsită de conţinut. – Din retoric.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RETORÍSM n. 1) Caracter retoric. 2) Abuz de elemente retorice; elocvenţă afectată; exces de cuvinte bombastice. /Din retoric
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RETORÍSM s.n. (Peior.) Abuz de figuri şi de elemente retorice; elocvenţă seacă, vorbărie goală şi emfatică, lipsită de idei. [< retor(ic) + -ism].
(Dicţionar de neologisme)

RETORÍSM s. n. abuz de figuri şi de elemente retorice; elocvenţă emfatică, lipsită de idei. (< retor/ic/ + -ism)
(Marele dicţionar de neologisme)

retorísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RETORÍSM s. v. afectare.
(Dicţionar de sinonime)