retoroman

RETOROMÁN, -Ă, retoromani, -e, s.m. şi f., adj. 1. S.m. şi f. (La pl.) Populaţie care trăieşte în sud-estul Elveţiei, în nord-estul Italiei şi în unele regiuni ale Alpilor Dolomitici; (şi la sg.) persoană care aparţine acestei populaţii. 2. Adj. Care aparţine retoromanilor (1), privitor la retoromani. ♦ (Substantivat, f.) Limbă romanică vorbită de retoromani (1), prezentând mari deosebiri dialectale; ladină. – Din fr. rhéto-roman.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

RETOROMÁN¹ ~i m. Persoană care face parte din populaţia de bază a regiunii alpine din sud-estul Elveţiei şi din nord-estul Italiei. /<fr. rhéto-roman
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RETOROMÁN² ~ă (~i, ~e) Care apar-ţine retoromanilor; de retoroman. /<fr. rhéto-roman
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

RETOROMÁN, -Ă adj. (Despre limbă, dialecte) Vorbit de o populaţie romanică din unele regiuni ale Elveţiei orientale, din Tirol şi din Friul. [< fr. rhéto-roman].
(Dicţionar de neologisme)

RETOROMÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) care aparţine unei populaţii din sud-estul Elveţiei şi nord-estul Italiei şi din unele regiuni ale Alpilor Dolomitici. ♢ (s. f.) limbă romanică vorbită de retoromani, prezentând mari deosebiri dialectale (romanşa şi friulana). (< fr. rhéto-roman, germ. rhetoromanisch)
(Marele dicţionar de neologisme)

retoromán s. m., adj. m. roman
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
RETOROMÁN adj. ladin. (Populaţie ~.)
(Dicţionar de sinonime)