retorsiune
RETORSIÚNE, retorsiuni, s.f. Luarea de către un stat faţă de altul a unor măsuri coercitive, asemănătoare celor pe care cel din urmă le-a luat împotriva celui dintâi. – Din fr. rétorsion.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RETORSIÚN//E ~i f. Luare de către un stat a unor măsuri de constrângere, asemănătoare celor pe care cel din urmă le-a luat impotriva celui dintâi. /<fr. rétorsion
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
RETORSIÚNE s.f. Întoarcere împotriva cuiva a propriilor sale argumente. ♦ Act juridic prin care un stat exercită un drept spre a determina un alt stat să înceteze exercitarea unui drept similar. [Pron. -si-u-. / < fr. rétorsion].
(Dicţionar de neologisme)
RETORSIÚNE s. f. 1. întoarcere împotriva cuiva a propriilor sale argumente. 2. act inamical la care recurge un stat spre a determina un alt stat să înceteze anumite acte inamicale pe care le săvârşeşte împotriva sa. (< fr. rétorsion)
(Marele dicţionar de neologisme)
retorsiúne s. f. torsiune
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
RETORSIÚN//E ~i f. Luare de către un stat a unor măsuri de constrângere, asemănătoare celor pe care cel din urmă le-a luat impotriva celui dintâi. /<fr. rétorsion
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
RETORSIÚNE s. f. 1. întoarcere împotriva cuiva a propriilor sale argumente. 2. act inamical la care recurge un stat spre a determina un alt stat să înceteze anumite acte inamicale pe care le săvârşeşte împotriva sa. (< fr. rétorsion)
(Marele dicţionar de neologisme)
retorsiúne s. f. torsiune
(Dicţionar ortografic al limbii române)